In primul rand vreau sa spun ca a fost cea mai frumoasa confruntare din istoria acestui campionat pentru mine, fapt care imi intareste regretul ca e ultimul sezon.
In al doilea rand, trebuie spus ca imi pare f. rau de acest esec, chiar daca in finala probabil imi luam scor, pentru ca nu consider ca am fost mai slab, singurul meci in care zic eu ca am fost dominat cat de cat a fost primul.
Sa le luam pe rand...
Meciul 1
[url=http://www.99poze.ro/p/333001646f6bdc72b6f484dc9f4cd92b.jpg]

[/url]
Am deschis scorul contrar cursului jocului in min. 24, iar apoi am incercat sa conserv acest rezultat, jucand îndeajuns de defensiv in 4-4-2. Ocazie psihologic in min. 45 cand iau gol pe o gafa a portarului meu, apoi in min. 55 Hamburg preia conducerea. In ultimele clipe puteam egala scapand singur, insa o ratare uriasa face ca meciul sa fie castigat de Hamburg. Mentionez totusi ca per complet a fost o victorie meritata pentru elevii lui Dumy, fiind un meci (singurul) dominat de acestia.
Meciul 2
[url=http://www.99poze.ro/p/b69d854c7bc4aaee406b48d12de24f45.jpg]

[/url]
In acest meci s-au schimbat datele problemei. De data asta am dominat, creandu-mi cateva momente pe parcursul meciului, lucru pe care insa l-a facut si adversarul, intr-o masura mai mica. Cu toate astea, dupa ce am facut si schimbari pentru a ma urca peste adversar, stiind ca un singur gol imi ajungea, exact Hamburg a marcat in minutul 87, clipă in care m-am demoralizat total. Nu stiu insa ce-a fost in capul meu de am zis "hai sa incerc totusi!". Ei bine, in minutul 90 rezerva Iaquinta a adus egalarea si ma gandeam atunci ca e si mai mare pacat ca n-am fost in stare sa marchez intr-un meci intreg. Apoi in prelungiri acelasi Iaquinta scapa singur, trage in portar care scoate in corner. Va zic sincer ca in acel moment am dat un pumn in masa, de mi-a cazut una dintre boxe pe jos.

Vine apoi insa cornerul, bat scurt, centrez pt. Cannavaro care inscrie golul magic! Mai aveam putin si saream de pe scaun, nu-mi venea sa cred, nici fotbalistii adevarati cred ca nu-s asa fericiti.
Per exhaustiv a fost o victorie obitnuta cu mare noroc, dar tinand cont de intreaga desfasurare a meciului, zic eu ca a fost meritata.
Bun! 3-3! Ce facem? Stabilesc cu Dumy sa jucam un meci de baraj.
Meciul 3
[url=http://www.99poze.ro/p/4d1ef1fe61d48c175325e0380906a702.jpg]

[/url]
Eroul hamburgerilor, Petric, deschide scorul repde in min. 12. Imi faceam deja probleme in acel moment, stiind ca una din marile mele defecte este ca nu pot sta concentrat f. mult si mi-era teama astfel ca voi pierde fara drept de apel acest meci, lucru care s-a dovedit partial adevarat. Totusi, egalez repede prin Amauri. Inainte de pauza urmeaza un nou moment psihologic al partidei. Juve primeste penalty (la care banuiesc ca Dumy n-a avut vreo vina sau intentie) pe care insa Del Piero il rateaza, executand o transformare ca la rugby. Degrabă dupa pauza iar iau gol de la eternul Petric, insa reusesc sa egalez la fel de repede prin Del Piero, ingerul de acum, demonul de mai devreme. Ne-am imparit apoi ocaziile in acest meci, pe care insa eu l-am vazut tot dominat intr-o anumita masura de mine. Dar cand fac aceste aprecieri desigur ca pot fi si subiectiv.
Au venit apoi prelungirile in care s-a dus dracu toata concentrarea. Am rezistat o repriza, insa in a doua acelasi Petric, pe care l-as impusca, a marcat, moment in care totul s-a terminat. Am mai luat apoi un gol, inregistrandu-se astfel un scor cam aspru. Cred ca totusi ar fi fost mai echitabil sa ajungem la penaltyuri, avand in vedere ca nimeni nu a dominat clar vreun meci, dar...asa a fost sa fie.
Ramane cea mai mare performanta a mea. E bine ca am realizat-o in ultimul sezon, e pacat ca nu a fost chiar mai impresionanta. Bafta, Dumy in finala!
_________________
“When people hear good music, it makes them homesick for something they never had, and never will have.”